Temerari

RAMURA DE VÂRSTĂ TEMERARI

Cuprinde copii cu vârsta cuprinsă între 11 şi 14 ani.

Legea temerarului

• Temerarul este îngrijit şi duce o viaţă sănătoasă;
• Temerarul este ordonat şi disciplinat;
• Temerarul este cinstit şi îşi respectă cuvântul dat;
• Temerarul este credincios;
• Temerarul este curajos;
• Temerarul este vioi şi plin de însufleţire;
• Temerarul este politicos cu ceilalţi;
• Temerarul este util şi altruist;
• Temerarul este prietenos;
• Temerarul este iubitor şi ocrotitor al patriei sale, al naturii şi al animalelor;

Promisiunea temerarului

“Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a celorlalţi cercetaşi, promit pe onoarea mea să răspund provocărilor temerarilor, să trăiesc asemenea tuturor cercetaşilor, conform legii noastre”

Domenii de dezvoltare a temerarului

• Camp : meteorolog, bucătar, constructor;
• Hike: botanist, zoolog, geolog, orientare;
• Cultură:artist, cititor, muzician;
• Sport: sportiv;
• Tehnologie; fotograf, informatician;
• Comunicare: reporter, limbaj codat;

Cadrul simbolic

Echipa naţională de Temerari propune ca şi cadru simbolic Ţinutul – explorarea unei lumi noi, în vederea respectării unui angajament luat. Adică lupişorul, care părăseşte Jungla, ajunge pe un teren necunoscut ( câmpia). Aici este ghidat de ciobănaş, găseşte alţi cercetaşi care sunt în aceeaşi situaţie şi formează o patrulă.

• Câmpie – durată 6 luni;
• Podiş – durată 18 luni;
• Deal – durata 15 luni;
• Munte – durata 9 luni;

Cele patru forme de relief au fost alese datorită reliefului României, fiind uşor accesibile pentru orice centru local din orice zonă a ţării.

Simboluri şi personaje simbol

• Ciobănaşul = personaj cheie al etapei de câmpie, are rolul de a forma patrula şi de a o întări prin luarea unui angajament comun;
• Harta= simbol al explorării şi descoperirii de noi teritorii; finalizarea materială a angajamentului luat;
• Eşarfa de temerar= simbol al angajamentului;
• Busola= are rol de a ghida temerarul în lumea necunoscută şi de a oferi siguranţă în teritoriile noi descoperite;
• Negustorul= personaj-cheie al etapei de podiş, are rolul de a ghida temerarii pentru a dobândi unele însemne de merit elementare; simbol al capacităţii de adaptare şi negociere;
• Hangiţa = personaj cheie al etapei de podiş, are rolul de a finaliza procesul de acumulare a cunoştinţelor elementare; spirit descurcăreţ, plin de umor; hanul este spaţiul în care cultura şi obiceiurile se întrepătrund;
• Pădurarul= personaj-cheie al etapei de deal, are rolul de a oferi adăpost temerarilor şi de a-i învăţa cum să se descurce în condiţii mai puţin prielnice;
• Poliţista= personaj-cheie al etapei de deal, simbol al autorităţii; are rolul de a-i familiariza pe temerari cu invenţiile şi tehnologia;
• Alpiniştii= personaje-cheie ale etapei de munte; simbol al perseverenţei, al muncii în echipă şi al apropierii de natură.

Povestea

Etapa 1. Câmpie

Lupişorul ajunge într-un teritoriu nou. Este singur şi debusolat şi vede spaţiu întins, fără nicio casă la orizont. Merge înainte sperând că va întâlni pe cineva.

În scurt timp acesta vede o turmă de oi şi un om ciudat lângă ele, îmbrăcat cu un cojoc şi sprijinindu-se în toiag. Este un ciobănaş, care îi dă bună ziua lupişorului, îl întreabă de unde vine  şi îi oferă adăpost şi hrană la stâna din apropiere.

Lupişorul întreabă unde se află iar ciobănaşul îi spune că a ajuns în ţinutul X şi că la stână îl aşteaptă alţii copii ca el, porniţi în descoperirea zonei. Lupişorul este curios, vrea să îi cunoască pe ceilalţi şi se lasă îndrumat spre stână. Acolo vede un grup de copii, debusolaţi ca şi el (patrula).

Ciobănaşul le povesteşte că ei se află în prima din cele patru zone ale ţinutului şi că, din păcate, nu le poate povesti mai multe despre ce-i aşteaptă mai încolo, deoarece locuitorii nu au ocazia de a călători şi de a cunoaşte, motiv pentru care le cere ajutorul copiilor.

          Astfel, entuziasmaţi de provocare, copiii îi promit ciobănaşului că vor întocmi o hartă a ţinutului, în care să reprezinte toate zonele pe care le străbat, şi luându-şi această misiune, devin temerari.

Ciobănaşul,ca semn al promisiunii lor şi al angajamentului făcut, le oferă eşarfa de cercetaş şi busola (simbol al primei etape de progres).

Patrula pleacă de la stână îndreptându-se hotărâtă în direcţia indicată de ciobănaş.

Etapa 2. Podiş

După un timp, în călătoria lor, temerarii observă că au început să urce, ajungând într-o zonă cu păduri de foioase, lanuri de grâu, porumb şi vii. Căutând adăpost, vâd în deepărtare nişte locuinţe umane. După o scurtă consfătuire stabilesc modul de organizare al patrulei şi rolul fiecăruia în expediţie. Pornesc din nou încrezători şi în scurt timp întâlnesc un om înalt, ars la faţă, cu o mustaţă negricioasă şi o privire inteligentă care îi întreabă cine sunt, de unde vin şi încotro merg. Aceştia îi răspund că sunt temerari şi că vin din sud pentru a descoperi ţinutul.

Negustorul îi măsoară din cap până în picioare şi îi întreabă, sceptic dacă „aceasta este încălţămintea potrivită pentru un drum lung” şi dacă au haine şi merinde cu care să supravieţuiască nopţilor reci ce-i aşteaptă. Temerarii schimbă priviri între ei, iar şeful lor le răspunde că nu, întrebându-l în acelaşi timp pe negustor dacă îi poate ajuta cu ceva. Astfel, negustorul ajunge să îi însoţească pe copii până la cel mai apropiat han şi să îi înveţe câteva metode de supravieţuire (hike, sport, comunicare). Copiii primesc apoi bocanci, plosca pentru apă şi hârtie pe care să deseneze harta zonei.

La han, negustorul le face cunoştinţă copiilor cu hangiţa, o femeie hotărâtă, dibace şi sufletistă, care are nevoie de ajutor şi care îi învaţă cum să îşi organizeze spaţiul, să se folosească la maxim de toate resursele care le sunt puse la dispoziţie ( camp, tehnologie) şi să acorde primul-ajutor.

De asemenea, în serile petrecute la han, temerarii întâlnesc mulţi oameni care le povestesc o mulţime de lucruri. Astfel, temerarii ajung să cunoască treptat, multe din tradiţiile, obiceiurile şi cultura zonei în care se află.

Pentru ajutorul lor însemnat, hangiţa le mulţumeşte temerarilor dându-le un rucsac cu hrană pentru drum, aparat foto, o trusă de prim ajutor şi un scut, moştenit de la tatăl ei, care să îi protejeze în caz de primejdie. Copiii mulţumesc, dau bineţe şi pornesc mai departe, uitându-se încrezători înspre dealurile din depărtare.

Etapa 3. Deal

Temerarii ajung într-o zonă de pădure deasă, sălbatică. Deşi ei deja se descurcă singuri, serile tot aduc un sentiment nejustificat de frică, mai ales acum, la venirea iernii, când este frig şi ziua este mai scurtă.

Tot mergând prin pădure, îşi dau seama că nu se mai  pot orienta şi se decid să se oprească şă să îşi construiască un adăpost pentru asta peste noapte. Fiecare îşi ia o responsabilitate, caută lemne, folosesc sfoara pe care o au în rucsaci şi crengile căzute şi, după o vreme, reuşesc să-l termine. Mulţumiţi de munca lor, adorm liniştiţi.

Dimineaţa, îi trezeşte o voce groasă care îi întrebă cine sunt, de unde vin şi încotro se îndreaptă acum, în pragul iernii. Şeful de patrulă se ridică şi răspunde  politicos la întrebări, observând omul care stătea în faţa lui: înalt, cu privire ageră şi mustaţa neagră, îmbrăcat în haine verzi. Din vorbă în vorbă, află că este pădurar, că aceasta este pădurea pe care o are în grijă. Pădurarul le propune temerarilor să stea peste iarnă în casa lui, propunere pe care copiii o primesc cu bucurie.

În acest timp, temerarii au învăţat mai multe despre tehnicile de prim –ajutor, dar au desprins şi unele aptitudini ce aveau să le folosească mai departe: tehnici de căţărare, de astromonie şi de supravieţuire. La sosirea primăverii, temerarii i-au mulţumit pădurarului pentru tot ce i-a învăţat şi şi-au continuat drumul.

Ieşind din pădure, au observat cum natura revine la viaţă după trecerea anotimpului rece şi au zărit în depărtare un oraş care forfotea de oameni. Au intrat în oraş, sub privirile nedumerite ale locuitorilor şi au încercat să găsească o persoană mai comunicativă care să le prezinte zona. Mai aveau puţin din hartă şi erau încrezători. O poliţistă, văzând oameni noi în oraş, îi întreabă de unde vin şi ce acută în oraşul lor. Temerarii, bucuroşi că au întâlnit o reprezentantă a autorităţilor explică poliţistei scopul pentru care au pornit în expediţie şi faptul că au nevoie de ajutorul ei.

Astfel, au rămas o perioadă acolo, iar localnicii i-au primit cu uşurinţă în comunitate, învăţându-i elemente ale culturii locale. De la poliţistă au învăţat noţiuni de comunicare şi tehnică şi au fost uimiţi să descopere şi umele dintre invenţiile personale ale acesteia.

După ce au terminat şi această porţiune de hartă, temerarii au privit cutezători la muntele ce li se ridică în zare. Erau pregătiţi să continue drumul şi ştiau că vor reuşi acum, după ce au învăţat atâtea. Şi-au luat rămas bun de la oameni şi au pornit spre muntele înceţoşat, ce era ultimul lor popas.

Etapa 4. Munte

După acest şir lung de aventuri, temerarii se află acum în faţa celei mai mari provocări. Ştiind că îi aşteaptă un drum greu, patrula campează la baza muntelui pentru a-şi evalua resursele şi pentru a hotărî planul de acţiune. Acolo, îşi pregătesc vatra de foc. Totodată, jurnalistul patrulei citeşte tuturor, cu mândrie jurnalul lor de călătorie, în care erau povestite toate aventurile trăite până atunci. Atunci, şeful de patrulă le propune fiecăruia, să îşi ia un angajament personal pe care să îl îndeplinească până la finalul călătoriei.

În timp ce stăteau la focul de tabără şi îşi gândeau strategia, aud nişte paşi în apropiere. Îşi îndreaptă privirile şi frontalele în direcţia zgomotelor şi vâd apropiindu-se doi călători necunoscuţi, un bărbat şi o femeie. Aceştia le dau bună seara şi îi întreabă dacă pot să li se alăture pentru noaptea respectivă. Văzându-i oamnei cumsecade şi bine echipaţi, temerari aceeptă să îi primească alături de ei la foc.

Povestind cu cei doi necunoscuţi, temerarii află că aceştia sunt doi alpinişti porniţi într-o expediţie, acum câţiva ani de zile, care avea ca scop cucerirea  celui mai înalt vârf din regiune şi depăşirea  propriilor limite; ţintele expediţiei fuseseră atinse în urmă cu câteva săptămâni. Ascultând fascinaţi poveştile noilor lor prieteni, până la venirea dimineţii, temerarii află cum să înfrunte şi să evite multe din pericolele neprevăzute care îi aşteaptă în propriul lor drum spre vârf.

Fiind mult mai pregătiţi şi organizaţi şi simţindu-se încurajaţi, temerarii pornesc la drum. După multe peripeţii şi obstacole depăşite, ei ajung într-un final la vârf. Acolo, campează pentru o noapte într-un refugiu şi finalizează harta ţinutului, pe care o dau localnicilor la ieşirea din ţinut. La poalele muntelui, pe cealaltă parte, îi aşteaptă o cetate, loc în care vor construi propria lor comunitate, bazată pe principii şi valori puternice.